CALENDARUL APICULTORULUI

 

Ianuarie

  Este jumãtatea iernii, cea mai rece lunã, încât rãmân îngheþate în tãcere albã luncile, câmpiile si pãdurile dezgolite de vesmântul lor, peste tot în jur e tãcere si liniste.

  În viata albinelor iernarea este o perioadã deosebit de dificilã. Pe mãsurã ce temperatura scade, albinele se strâng tot mai mult una lângã alta si una sub alta, precum tiglele pe acoperisul caselor pentru ca ghemul format de ele sã-si micsoreze suprafaþa cât mai mult spre a pãstra cãldura produsã în interiorul

ghemului un timp cât mai îndelungat. Aceastã cãldurã necesarã supravietuirii familiei în timpul iernii este produsã prin consumul mierii din faguri si prin miscãri ale aripilor si abdomenului.

  Cãldura se menþine un timp mai îndelungat în interiorul ghemului pentru ca albinele ce se aflã la suprafata lui se aseazã asemenea solzilor de peste formând un strat protector care se numeste coaja ghemului. Este important de asigurat ventilatia corectã, curãtind în caz de necesitate zãpada si straturile de gheatã de la

urdinisuri precum si potecile în stupinã.

Un apicultor atent este obligat sa atragã atentie la

aparitia unor zgomote suspecte în familiile de albine:

Aceste zgomote pot fi cauzate de pãtrunderea în stupi a

soarecilor. Controlul stupilor si acordarea ajutorului

necesar familiei în cauzã este obligator.

   

                                                                                

Este bine de ştiut:

   - că un cuib bine organizat şi cu suficiente rezerve de miere şi păstură este garanţia unei bune iernări şi invers;

   - că în luna ianuarie o familie de putere medie consumă 900g miere;

   - că o familie medie degajă pe tot timpul iernii peste 5 l de apă;

   - că piţigoiul deranjează iernatul albinelor prin ciocănitul la urdiniş şi vânarea.

 

Februarie

Deseori în februarie în familiile de albine apar momente mai critice decât în luna ianuarie. Apicultorul trebuie sã viziteze stupina mai des adicã de 2-3 ori pe sãptãmânã.

De obicei în a doua jumãtate a lunii  februarie apare puietul în familiile de albine. Temperatura în ghem se ridicã de la 250C pânã la 350C.

La apariþia puietului viaþa în stupi se activeazã, familia emite un zumzet ridicat dar egal, creste la dublu  consumul de hranã. Se întâlnesc cazuri când se terminã rezervele de hranã fapt care duce la moartea albinelor.

Ajutorul acordat de apicultor familiei de albine constã în hrãnirea cu miere cristalizatã, împachetatã în tifon, administrându-se câte 0,5 kg deasupra ghemului, sau candi.

În lipsa acestora se poate de folosit un fagure cu miere de pe marginea cuibului care se pune orizontal pe 2 nuieluse ca creionul deasupra ghemului  si împachetarea atentã a cuibului.

Deseori în februarie albinele fac primul zbor de curãþire la o temperatura de 10-120C la umbrã. În acest caz se urmãreste zborul în stupinã, se noteazã stupii ai cãror albine zboarã slab si li se acordã ajutorul cuvenit. În primul rând se curãtã

urdinisul stupului de albine moarte, se administreazã miere din fagurii de rezervã, în lipsa lor se foloseste candi. Existã câteva retete de pregãtire a hranei candi:

1. 4kg zahãr pulbere, 1kg miere fluidã, 250g drojdie de bere uscatã, 250g lapte praf degresat si 500g apã totul se amestecã bine pânã se va obþine o masã uniformã ca

aluatul care se împarte în turte de câte 0,5-1kg;

2. 4kg zahãr pulbere, 1kg miere fluidã; 1kg polen uscat si 250gr apã.

Candi cu proteinã se foloseste mai ales la familiile slãbite lipsite de pãsturã în cuib. Familiile orfanizate

din timpul iernii se unesc cu altele care au mãtci si posedã o putere medie. Cuiburile se micsoreazã si se lasã atâtea faguri câte sunt acoperite de albine, tot odatã se încãlzesc cu saltelute atât lateral cât si orizontal.

Lucrãrile în luna februarie mai presupun amenajarea vetrei stupinei, încheierea ramelor si însârmarea lor, verificarea inventarului apicol, repararea stupilor de rezervã si altele.

Este bine de stiut:

-         cã familia de albine de putere medie consumã în februarie 1,5 kg miere.

-         cã iernarea pe rezerve din zahãr se reflectã negativ asupra dezvoltãrii familiilor de albine, din asemenea hranã lipsind microelementele, vitaminele si aminoacizii.

-         cã ciocãnitoarea verde distruge cu ciocul puternic stupii în regiunea urdinisului si cu ajutorul limbii sale, care are o lungime de 12 cm, înfulecã numeroase albine din ghem.

-         cã prezenþa chiciurei pe scândura de zbor înseamnã ca familia ierneazã normal, este puternicã si matca si-a început ponta;

-          cã apicultorii prea economi se însealã,  mai bine sã rãmânã mai multã miere pânã în primãvarã decât sã nu ajungã în timpul iernãrii;

-          cã familia de albine este un organism biologic perfect, organizat complex unitar, dar dependent de naturã.