Principalele plante melifere din Romania
Flora Romaniei este bogata si variata, cuprinzand peste 300 de specii nectaro-melifera. Ponderea cea mai importanta au speciile de salcam, tei, floarea soarelui, leguminoasele furajere, pasunile si fanetele.
O importanta deosebita in realizarea productiilor constante de miere - marfa au sursele culesului de mana, care provenite din secretiile plantelor. Mierea de mana este bogata in saruri minerale, apreciate de consumatori, dar este daunatore albinelor daca este inglobata in rezervele acestora de iernare.
Romania ocupa peste 11 milioane de hectare de flora melifera, din care jumatate este agricol si jumatate este forestier. Totusi 80% din productia de miere marfa a tarii este furnizata de soiurile si hibrizii de floarea soarelui, padaurile de salcam si tei.
Flora melifera a Romaniei, are un potential de peste 200 de mii de tone miere, poate asigura conditii bune la peste 1,7 milioane familii de albine si poate realizeaza productie marfa de 35 mii tone/an.
Salcamul alb
Salcamul alb (Robinia pseudacacia), a fost introdus la noi in tara in secolul XVIII-lea. In prezent ocupa 120 000 ha, fiind localizat in zonele de campie si constituind trupuri compacte de padure.
Este un arbore rezistent la seceta si iubitor de lumina, putin pretentios fata de sol, infloreste abundentnt si fructifica in fiecare an.
In conditiile atmosferice prielnice durarata medie de inflorit este de 12-14 zile, cu o capacitate nectarifera deosebit de mare, respectiv 1000-1200 kg miere/ha.
Declansarea infloritului la salcam se produce in jurului datei de 15 mai si se prelungeste pana la sfarsitul lunii iunie, in functie de altitudine si conditiile pedoclimatice a fiecarei zone.
Cu familii puternice, practicand stuparitul pastoral au fost realizate frecvent productii de 25 kg miere marfa de salcam/familia de albine.
Cele mai renumite paduri de salcam din tara la culesul timpuriu sunt in judetele:
DOLJ: Cerbu, Ciuperceni, Maglavit, Cioace, Dervaica, Tunari, Apele Vii, Marsani, Rudari.
MEHEDINTI: Balta Verde; Jianu Mare; Crivina, Cureaua Lunga; Patule, Garla Mare; Vrata.
GALATI: Hanul Conachi; Liesti, Bucesti, Balabanesti, Targu Bujor.
BRAILA: Tataru, Ramnicelul, Insuratei, Cioara.
BUZAU: Rusetu, Largu.
IALOMITA: Groasa, Ileana, Tamadau, Pasarea, Moldoveni, Dridu.
ILFOV: Raioasa, Sabareni, Valea Mocanului.
TELEORMAN: Cervenia, Barsesti, Branceni, N.Balcescu.
DAMBOVITA: Matasaru.
CONSTANTA: Cernavoda, Viisoara, Cobadin, Cumpana, Dumbraveni, Ciocarlia, Vadu.
BIHOR: Valea lui MIhai, Sacuieni, Simian.
SATU MARE: Careii Mari, Sanislau.
TIMIS: Alios, Remetea Mica.
Cele mai renumite paduri de salcam din tara la culesul II (infloresc mai tarziu cu 10 zile) sunt in judetele:
MEHEDINTI:Ilovat, Sisesti, Vodita, Colibasi, Balata
OLT: Leleasca, Samburesti, Doboroteasa, Spieni, Alunis.
VALCEA: Sirineasa, Brancesti, Mihaiesti, Balcesti, Livezeni, Zetreni, Stroiesti, Muereasca, Calimanesti, Olanesti, Cheia, Brezoiu, Voineasa, Horezu.
ARGES:Vedea, Samara, Albota, Cerbu, Mosoaia, Baiculesti, Draganu.
PRAHOVA: Izvoarele, Valenii de Munte, Predealu-Sarari, Carbunesti, Teisani, Homorociu.
ALBA: Vant, Mahaceni, Metesti.
Teiul
Teiul din padurile noastre cuprind trei specii mai importante: Teiul cu frunza mare (Tilia phyllos); teiul cu frunza mica (Tilia cordate) si teiul alb (Tilia tomentosa).
Perioada de inflorire si capacitatea nectarifera este diferita la cele trei specii de tei. Teiul cu frunza mare infloreste la inceputul luni iunie si produce 800 kg miere/ha. Teiul cu frunza mica infloreste mai tarziu cu 10-14 zile si asigura 100 kg miere/ha. Teiul alb sau argintiu infloreste in jurul datei de 25 iunie si are cea mai mare capacitate melifera, respectiv 1200 kg/ha.
Sunt ani cand se obtin la masivele de tei 20-30 kg miere/familia de albine.
Cele mai importante masive de tei sunt:
TULCEA (17 000 ha): Cetatuia, Niculitel, Luncavita, Babadag, Ciucurova, Topolog.
IASI (15 000 ha): Barsani, Grajduri, Ciurea, Mironeasa, Poieni.
CARAS SEVERIN (5 700 ha): Rama, Bocsa Montana, Bocsa Romana, Bozovici, Bergeasca, Baile Herculane, Valea Smardei.
ILFOV + GIURGIU (5 500 ha): Lipia, Bojdani, Snagov, Ciofliceni, Scrovistea, Mihai Bravu, Calugareni, Vanatori Mici, Cascioarele, Malu Spart, Pustnicu, Cernica, etc.
Culesul la tei nu prezinta gradul de intensitate de la salcam, totusi se pot realiza in conditii meteorologice favorabile, sporuri zilnice intre 1 si 8 kg miere/familia de albine.
Floarea soarelui
Floarea soarelui (Helianthus annus), reprezinta o importanta deosebita pentru apicultura, caracterizandu-se printr-un mare potential nectaro-polenifer. In tara noastra se cultiva anual in jur de 900 0000 ha, situanduse pe locul doi in Europa dupa Franta.
Principalele judete care cultiva floarea soarelui sunt: Ialomita, Calarasi, Ilfov, Constanta, Teleorman, Dolj, Giurgiu, Braila, Timis, Arad, Buzau, Galati.
Floarea soarelui infloreste in a doua jumatate a lunii iunie si inceputul lui iulie, cu o durata a infloritului de 2-3 saptamani. De pe un hectar de floarea soarelui se obtine 34-130 kg de miere.
40% din mierea romaneasca este obtinuta la culesul de nectar de la floarea soarelui.
In culturile de floarea soarelui din Campia Dunarii se obtine 15-30 kg de miere marfa / familia de albine.
Sa stabilit ca temperatura optima pentru secretia abundenta de nectar la aceasta planta este de 28-32 grade C. Secretia de nectar mai este influentata si de capacitatea nectarifera a soiului cultivat.
Rapita
Rapiţa (Brassica napus L ssp. Oleifera D.C.) este o plantă originară din bazinul mediteranean,având o largă utilizare în Evul Mediu în ţările Europei Centrale şi Nordice, datorită uleiului obţinut din seminţe, folosit atât în alimentaţie, cât şi pentru iluminat.
Specialiştii canadieni consideră actuala rapiţă pentru ulei o plantă inventată genetic de către amelioratori, prin metode convenţionale şi, pentru a o deosebi de rapiţa tradiţională i-au dat numele de canola (Canadian oil law erucic acid). Conţinutul ridicat în ulei al seminţelor de rapiţă - cuprins între 43 şi 52 % la cultivările de tip „00” şi hibrizi - precum şi conţinutul în proteină, de 21-24 %, încadrează rapiţa în rândul plantelor oleoproteice. Din această cauză, rapiţa se bucură de o atenţie deosebită în Uniunea Europeană, care recomandă creşterea suprafeţelor ocupate cu această plantă, dar nu în detrimentul culturilor alimentare.
Mierea de rapiţă se recoltează în luna mai, dacă provine din însămânţări de toamnă. Coloraţia este foarte slabă, nu depăşeşte 35 mm pe scara Pfund (gradată de la 0 la 140mm). Mirosul este specific, amintind de varză. În schimb, gustul este foarte plăcut, nefiind atât de dulce. Conţinutul de apă este destul de ridicat, 18%, datorat şi grabei de la recoltare, mierea de rapiţă poate cristaliza chiar în faguri, devenind imposibil de extras. Valoarea ph este relativ ridicată şi aciditatea destul de slabă - (ph = 4, aciditatea totală de ordinul a 15 meg./kg). Conductibilitatea electrică foarte scăzută indică un conţinut scăzut în substanţe minerale.
Structura zaharurilor este caracterizată prin abundenţa glucozei, care domină asupra fructozei. Aceasta este cauza cristalizării extrem de rapide a mierii. Ca şi consecinţă, mierea de rapiţă se comercializează doar cristalizată. Aspectul este al unei creme, datorată cristalelor foarte fine. Deci este o miere "tartinabilă", care rămâne pe felia de pâine!
Mierea de rapiţă este recomandată în afecţiuni ale rinichilor.
Rapiţa are asupra familiilor de albine următoarele influenţe:
- dezvoltare timpurie foarte bună a familiilor în condiţii naturale de cules;
- rezultă o bună disponibilitate de cules la salcâm şi obţinerea de roiuri timpurii;
- economie de cheltuieli pentru hrăniri stimulente şi de întreţinere (în cazul lipsei de cules în natură);
- pericol de stropiri cu insecticide.
Alte plante nectaro polenifere care dau productii mari de miere sunt: facelia (300-1000 kg/ha); aratarul tatarasc (300-600 kg/ha); coriandrul (100-500 kg/ha); paltinul (200 -300 kg/ha); sulfina alba (200-500 kg/ha); sparceta (120-300 kg/ha); etc.